alegatori
batalie
biserica
caragiale
condamnare
conservator
conspiratie
cultura
dreapta
educatie
geniu
nationalism
religie
revolutie
romani
tezaur
traditie
valori
Toxin şi toxice
Dar de la strigătul
acela de generoasă revoltă contra unei stări seculare de ruşine, de înjosire,
de mizerie politică şi socială, şi până la realizarea frumosului vis, trebuia,
afară de binecuvântarea lui Popa Şapcă, încă mult. Tinerii patrioţi, după
vorbe, fură chemaţi la fapte. Trebuia făcută scara jertfelor pentru a ajunge la
vârful dorit. Ei nu s-au dat înapoi. Entuziasmul lor nu a fost de o singură
clipă: voieşte şi vei putea! Atunci începu pe-ntrecute fiecare să alerge în faţa
primejdiilor. Adevăraţi apostoli, ei îşi părăsiră familiile, căminurile,
dragostile: un scop unic îi mişca – triumful cauzei libertăţii, singurul viitor
acceptabil în închipuirea lor pentru patria românească, singura ei putinţă de
fericire.
A fost semnalul unei
mari răsturnări sociale această pornire. Aceşti generoşi tineri, urmărind
idealul lor, lepădară fără socoteală cea mai puternică armă politică, averea. Ei
credeau că generozitatea lor de rasă avea să izvorască fără istorie din
pământul patriei. Cu iuţeală vertiginoasă începură să se ducă pe copcă marile
averi boiereşti: un palat, pentru un act de propagandă; mii de galbeni, pentru
o misiune fantezistă; o moşie pentru o broşură tipărită la Paris: luminează-te
şi vei fi !
A! generoşi patrioţi,
care vă jertfeaţi pe voi şi pe copiii voştri pentru viitorul neamului, voi
întemeietorii partidului liberal clasic, voi nu ştiaţi desigur în ce mâini bune
avea să cadă drapelul vostru. De ce, la Paris, între un curs al lui Michelet şi
o predică a lui Lamennais, n-aţi mers o dată şi la Madame Lenormant, celebra
cărturăreasă, ca să vă prezică viitorul partidului liberal? Eraţi prea naivi
pentru a şti că ideile sunt în organismul social ca fermenţii în corpurile vii.
Voi nu puteaţi şti că fermenţii cei mai dulci pot produce toxice primejdioase.
Şi de aceea ar fi păcat să vă învinovăţim pe voi de urmările unor intenţii
curate. Şi ori nu sunt frumoase urmările?
Voi patru copii ai lui
Dinicu Golescu, Câmpinenii şi Negrii, păcat că nu trăiţi să vă vedeţi urmaşii!
N-aveţi de ce să nu dormiţi în linişte, n-aveţi de ce fi mâhniţi că aţi jertfit
averile voastre colosale cauzei liberale române. Voi aţi lucrat pentru această
cauză fără socoteală – pretinşii voştri continuatori mai socotiţi, lucrează
prin această cauză. Voi aţi murit ruinaţi; dar nu face nimica – v-aţi
îndeplinit o datorie sacră pentru patrie. Mai târziu, prin patrie, copii
săraci, luaţi de voi pe procopseală, începând cu doi galbeni pe lună, au ajuns
milionari... Şi d. Carada să nu iubească patria română? Dar desigur că o
iubeşte mai mult decât aţi iubit-o voi! Voi aţi abolit privilegiile, pe care le
puteaţi moşteni; v-aţi răsturnat boieriile voastre proprii, v-aţi vândut
moşiile, aţi dărâmat cetatea nobiliară. Bravi boieri democraţi, bine aţi făcut!
Totul s-a câştigat, nimic nu s-a pierdut! Am obţinut îndeplinirea formelor
democratice, pe de o parte, iar pe de alta, acei ce v-au cumpărat
proprietăţile, cei ce au cules averile risipite, au restatornicit privilegiile,
au reclădit cetăţi de trei ori mai tari decât bietele voastre bătrâne boierii.
Avem bănci şi credite,
instituţiuni de toate felurile, tot atâtea castele tari, de unde nu se scoate
uşor o castă nobiliară! Şi voi, părinţi ai noştri, obscuri entuziaşti, care aţi
plâns de bucurie când v-aţi sărutat cu feciorii de boieri pe Câmpul Libertăţii
sub binecuvântarea lui Popa Şapcă, n-aveţi de ce să fiţi mâhniţi. Iată urmaşii
voştri liberali! Iată haitele catilinare de politicieni liberali, de diplomaţi
de mahala, de vânători de slujbe şi de mici gheşeftari: avocăţei lătrători,
samsaraşi dibaci, toate lichelele şi drojdiile sociale, tinzând să suie sus,
cât mai sus, distincţie fără merit, avere fără muncă, pofte fără saţiu, roade
minunate ale unei şcoli ce le-a înarmat numai instinctele pernicioase, pândind
alegerile şi toate nevoile publice pentru a ciupi pataca; neghiobi fără
naivitate, răi fără bărbăţie, urmând meritul şi talentul deosebit ca pe nişte
vrăjmaşi de moarte. Aşa sunt toţi câtă vreme soarta îi ţine jos în masa cea
mare, cufundaţi în valurile neastâmpărate ale semenilor lor. Dar când norocul,
voind să tachineze pe ceilalţi, ridică pe unul sus, încununându-i agitaţiile
neomenoase cu un succes de avere şi de situaţie, atunci e un spectacol, care mă
umple pe mine de respect şi de stimă pentru liberali.
Iată-l pe mititelul
veninos şi ridicol, care se zbătea ieri în noroi, cât e de mare acuma, cât e de
arătos şi de senin. Iată-l cu ce bravură încalecă milionul! Priveşte emfaza
dezgustătoare a parvenitului! Vezi ce indiferenţă crudă pentru suferinţele
semenilor şi tovarăşilor lui de adineaori! Vezi aceasta mândră lipsa de
liberalitate, de generozitate, de orice avânt nobil. El n-are înţelegere, ba
simte chiar repulsiune pentru tot ce e frumos, pentru tot ce face mulţumire
umană fără imediată utilitate practică. Stropeşte cu noroi şi pe mamă-sa. Nesăturat
cu milioane, e-n stare să-şi mânjească mâinile în gheşefturi spurcate.
Credinţă, talent, merit,
onoare, sentiment? „le cumpăr pe toate - am cu ce”. Fraternitate? gheşeft şi
chiverniseală! Egalitate? impertinenţă faţă cu distincţiunea, cu meritul şi cu
talentul! Libertate? bani, insulte şi reteveiu! Iată marele partid
colectivist,urmaşul partidului liberal clasic! Iată continuatorii patrioţilor
vizionari de odinioară - toxice partide ale unor bătrâne idei generoase.
I.L. Caragiale
ABOUT THE AUTHOR
Hello We are OddThemes, Our name came from the fact that we are UNIQUE. We specialize in designing premium looking fully customizable highly responsive blogger templates. We at OddThemes do carry a philosophy that: Nothing Is Impossible
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu