"Naţionali-liberali" de I.L. Caragiale
Avem şi noi un
partid, care se numeşte « naţional liberal ». Şi este bine să-l avem, fiindcă o ţară cum se cade trebuie să aibă
cel puţin un partid „naţional” şi cel puţin un partid „liberal”. Ce e drept,
noi nu ne putem făli cu un partid „naţional”, nici cu unul „liberal”, noi
suntem o ţară mai mult decât cumsecade şi avem un partid « naţional-liberal ».
Pentru ce tocmai
« naţional-
liberal »? Fără îndoială oamenii ce alcătuiesc acest partid sunt liberali; acest
merit, aceasta virtute, această calitate patriotică nimeni nu li-o
poate disputa. Da, liberali sunt din creştet până în călcâie, liberali însă în înţelesul
cuvântului românesc.
Căci în zadar ! cu minciuna nu
o ducem departe şi orice cuvânt am rosti, mai nainte ori mai târziu ajungem a înţelege
numai adevărul. „Tiran” era odinioară o numire ce onora pe acela care o purta ;
„demagog” era odinioară un titlu la respectul concetăţenilor ; „liberal” era
odinioară un cuvânt plin de farmec: astăzi a fi „liberal” este o virtute foarte
problematică. De la anul 1848 până în zilele noastre liberalii au isbutit a
discredita liberalismul, acesta e meritul pentru care trebuie să le fim
recunoscători, deoarece, cu ajutorul bunului Dumnezeu, nu mai avem nevoie decât
de câţiva ani, pentru ca nimeni să nu mai fie dispus a trece de „liberal”.
Cum rămâne însă
cu „naţionalitatea” acestor „liberali”? Încă din vreme trebuie să ne îngrădim,
pentru ca nu cumva „ liberalii” să discrediteze şi naţionalismul, cum au
discreditat liberalismul. Să ne larnurim dar, pentru ce aceşti liberali nu se
mulţumesc de a fi liberali, ci caută să mai fie totodată şi „naţionali”.
Îndată ce auzim
vorbindu-se de « nationali-liberali », trebuie neapărat să presupunem
că acest partid nu e decât fracţiunea liberală a unui mare partid naţional, ori
fracţiunea naţională a unui mare partid liberal. E adevărat ceea ce presupune
numirea « naţional-liberal »? Există în ţara aceasta un partid
liberal care nu este şi nu pretinde a fi naţional? ori există un partid naţional,
care nu este şi nu pretinde a fi liberal? Nu!
Toate partidele
liberale din România pretind a fi totodată şi naţionale: iară din partidul naţional,
ce nu pretinde a fi liberal, « liberalii noștri-naţionali » nu pot
face parte. Pentru ce dar
acest partid crede de cuviinţă a se numi « naţional-liberal »? Fără îndoială fiindcă voieşte să arate că se
deosebeşte atât de partidul « naţional-conservator », cât şi de
celelalte fracţiuni mai puţin naţionale ale partidului liberal. Alt înţeles
numirea « naţional-liberal » nu poate avea. Trebuie deci, ca
noi, « naţionalii-conservatori », să ne întrebăm, dacă rivalii noştri
liberali în adevăr sunt naţionali? dacă ei, prin activitatea lor, au dovedit că
sunt vrednici de a împărţi cu noi numirea de partid naţional?
Care sunt
faptele, prin care aceşti oameni au dovedit că ţiu de naţionalitatea romană?
prin ce au dovedit, că scopul lor este de a face ca desvoltarea noastră să fie
potrivită cu firea particulară şi tradiţiunile poporului român? Pentru ca cineva să se
poată pretinde naţional-român, trebuie să
fi dovedit că a ieşit din mijlocul poporului român, că este pătruns de adevăratele
trebuinţe şi cunoaşte adevărata fire, obiceiurile şi deprinderile, întreaga viaţă
a acestui popor şi să fi dovedit că totdeauna, în lucrarea sa politică, ţine
seama de aceste elemente: ne-au dat liberalii-naţionali dovadă despre toate
aceste !?
Slavă Domnului!
nu suntem nici noi cu totul uituci. Ne aducem foarte bine aminte, că mai ales dânşii
au înlocuit limba românească cu acel talmeş-balmeş de păsărească, de care nici
până în ziua de astăzi n'am isbutit a scăpa literatura română. De asemenea
printr’înșii ori în urma stăruinţelor lor necumpătate, s'a împovărat ţara cu o
mulţime de legi şi o mulţime de aşezăminte, care nu au deloc a face cu trebuinţele,
deprinderile, tradiţiunile, nu au nimic a face cu firea poporului român. În sfârşit,
aceşti liberali sunt elementul care a împins ţara spre o desvoltare cu desăvârşire
nenaţională şi astfel ne-a adus la zăpăceala în care ne aflăm.
Cu toate acestea
el se numeşte « naţional-liberal ». Să nu fim naivi! Tocmai pentru aceea,
tocmai simţind, ca în viaţa lor nu au făcut nimic naţional, tocmai simţind că
nu cunosc pe poporul român şi nu sunt capabili de o lucrare în adevăr naţională,
tocmai fiindcă nu se simt a fi naţionali, aceşti oameni se numesc aşa. Cuvântul
« naţional » este cuvântul de reclamă în firma partidului «
national- liberal ». Liberali sunt şi numai liberali; şi vrednici sunt de
a fi numiţi liberali, chiar liberali în înţelesul pe care activitatea lor l-a
dat acestui cuvânt!
ABOUT THE AUTHOR
Hello We are OddThemes, Our name came from the fact that we are UNIQUE. We specialize in designing premium looking fully customizable highly responsive blogger templates. We at OddThemes do carry a philosophy that: Nothing Is Impossible
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu