O serioasă turburare... de Mihai Eminescu
 |
| Eminescu - ultima foto |
O serioasă
turburare socialistă ameninţă Europa. Cetăţenii liberi, independenţi şi
înfrăţiţi ai republicei universale, cari la noi sînt reprezentaţi prin partidul
roşu, încearcă a răsturna toate formaţiunile pozitive de stat, şi dacă n-o vor
putea face aceasta, ceea ce e de mai nainte sigur, totuşi vor încerca s-o facă
pe calea lor obicinuită a atentatelor, scenelor de uliţe, turburărilor etc.,
iar acele încercări încep a-şi arunca umbrele de pe acum.
Noi, cari
sîntem siguri că victoria principiilor liberale-socialiste însemnează moartea
oricării culturi şi recăderea în vechea barbarie, vom combate tendenţele lor,
ori în ce punct s-ar fi ivind. Lucrul stă astfel. Cultura omenirii, adecă
grămădirea unui capital intelectual şi moral nu seamănă cu grămădirea
capitalelor în bani. E drept că cei ce trăiesc astăzi se folosesc de
rezultatele dobândite de alţi cugetători înaintea lor, însă acele rezultate ei
nu le capătă deodată, ca o strânsură părinţească, ci trebuie să şi le
aproprieze prin o nouă muncă individuală, prin studiu. Civilizaţia omenească
se-ncepe oarecum din nou şi din fundament cu orice generaţie nouă, care, daca
nu e silită a repeta anevoioasele cercetări făcute de părinţi totuşi trebuie
să-şi cîştige prin propria memorie şi judecată cunoştinţele lor. Prin urmare
cercul de oameni într-adevăr culţi cari conduc societatea şi au fost în stare
să-şi aproprieze suma de cunoştinţe grămădite de părinţi, acest cerc e relativ
foarte mic; împrejurul acestui cerc e unul mai mare, al publicului cult, care
poate să priceapă şi să aprecieze munca învăţaţilor, fără însă de-a produce
ceva pe acest teren. În afară de aceste cercuri e masa sau incultă sau pe
jumătate cultă, lesne crezătoare, vanitoasă şi lesne de amăgit, pe care oameni
cu cunoştinţe jumătăţite, gemidocţi sau inculţi cu totul, caută a o amuţa
asupra claselor superioare, a căror superioritate consistă în naştere, avere
sau ştiinţă. Cultura oricărei naţii e împresurată de-o mulţime oarbă, gata a
recădea în orice moment în barbarie. Această mulţime nu se recrutează mai
niciodată la ţară, între ţărani, ci tocmai în oraşe, între acei oameni produşi
în condiţii nefavorabile şi trăind în ele, cari [sânt] crescuţi închirciţi
fiziceşte şi intelectual, cari n-au mintea clară şi sănătoasă a omului născut
şi crescut în condiţii normale. Chiar în oraşe însă ei s-au înmulţit prin
căderea micei manufacturi şi victoria capitalului mare, reprezentat prin
fabricele cu maşine de vapor.
Romanii şi
în vremea noastră englejii caută a înlătura aceste nevoi sociale printr-un
sistem practic de colonizare, căci colonia e un canal de abatere a
superfluenţei populaţiei care, rămasă în ţară, ar îneca în valurile ei şi
statul şi cultura.
În Rusia
însă ne-ntâmpină ciudatul fenomen al tendenţelor comuniste agrarii. Daca
socialismul oraşelor industriale e esplicabil, deşi nu justificat, cel agrar în
vremile noastre nu are înţeles şi mai ales nu într-o ţară în care pământ
nempărţit există cu prisosinţă şi populaţia e rară.
Socialismul
industrial porneşte de la o iluzie economică. El ignorează pe deplin faptul că,
chiar de s-ar împărţi averea toată a claselor bogate între cele sărace, chiar
de s-ar organiza altfel munca, mijloacele prime de existenţă nu se pot îmulţi
în infinit şi că nevoile sociale trebuie neapărat să consiste în renumita
disproporţie formulată de Malthus, conform căreia populaţia se-nmulţeşte în
progresie geometrică, adecă în patrat, pe cînd mijloacele de trai se-nmulţesc
numai în progresie aritmetică. Contra acestei legi, în temeiul căreia omul e
condamnat la muncă aspră pentru a putea să-şi întreţie existenţa fizică, nu
există remediu. Dar omul se distinge tocmai prin aceasta de lumea animalelor,
că are o existenţă deosebită morală, că are o cultură a minţii şi a inimei ai
cării hrănitoare sânt puţin numeroasele clase avute. A le răsturna pe acestea
sau a le face existenţa imposibilă însemnează a dărâma temelia culturei.
Iluziile
economice a sectei socialiste s-a lăţit însă şi în state în care n-au raţiune
de a fi.
În Rusia,
comunismul are o mulţime de adepţi, şi unora dintr-aceştia pare a fi căzut
jertfă şi generalul Metzentzow.
La noi în
ţară socialismul are asemenea adepţi. A început a apărea foi periodice care,
scrise fără ortografie şi fără primele cunoştinţe gramaticale, totuşi cred că
cu acest minim capital de creieri şi învaţătură se poate reforma universul.
Cumcă
liberalii noştri se bucură de progresul ideilor lor se înţelege de sine.
6 august 1878
ABOUT THE AUTHOR
Hello We are OddThemes, Our name came from the fact that we are UNIQUE. We specialize in designing premium looking fully customizable highly responsive blogger templates. We at OddThemes do carry a philosophy that: Nothing Is Impossible
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu