„Vitejii mei tovarăşi!
Bătălia prin care vom izbi pe neaşteptate pe duşmanii noştri, cere ca să vă
dezveliţi toată virtutea trebuincioasă în orice alt război, dar neapărată, mai
cu seamă acum, pentru ca să puteţi răscumpăra prin o izbândă strălucită
dureroasa pierdere de la Mirislău. Ziua de astăzi, dragii mei oastași, este
aceea în care nu e numai vorba de a ne arăta voinici, ci încă trebuie să biruim
cu orice preţ, căci ne luptăm pentru viaţă, pentru cinste, pentru ţara unde
suntem născuţi, pentru casele unde este leagănul nostru, pentru muierile şi
copii noştri, pentru averile noastre, pentru toate câte atârnă acum de aceste
braţe şi inimi! Şi apoi norocul este totdeauna cu cei viteji, iar nu cu aceia
cărora le place mai bine ruşinoasa fugă decât cinstita moarte apărând pe Domnul
său. Pe unii ca aceştia, şi oamenii îi dispreţuiesc, şi soarta îi prigoneşte,
căci în focul bătăliei moartea obișnuiește a secera mai ales pe cei fugari,
păstrând pentru cei voinici o viaţă slăvită; şi chiar când ei mor, a muri vitejeşte
nu este dat la toată lumea, ci numai la cei de frunte! Nu vă speriaţi de
mulţimea vrăjmaşilor, căci din pilda trecutului şi din ispita voastră ştiţi
foarte bine că biruinţa nu este a cetelor mari şi împodobite, ci a celor
puţini, ageri şi viteji. Aduceţi-vă numai aminte de câte ori, mai an în Moldova
un pumn de ai voştri fugăreau oştirile leşeşti cele mai numeroase, care şi
astăzi sunt tot aceleaşi, având în capul lor pe aceiaşi căpitani şi pe care nu
puteţi a nu le bate iarăşi, dacă vă veţi purta cu aceeaşi vitejie. În sfârşit,
nu uitaţi că slava, zilele şi domnia prea iubitului vostru stăpân Mihai Vodă se
află acum în mâinile voastre. Înainte dară! Duşmanii nu se aşteaptă a fi loviţi
şi nu ne vor putea sta împotrivă! Cugetul
fiecăruia dintre noi trebuie să fie a trăi cu slavă sau a muri cu cinste”! ( discursul lui Baba Novac, înaintea
ultimei bătălii, cea de la Teleajen)