"Apelul la unire" de I.L. Caragiale
Alegerea biurourilor definitive ale celor
două adunări s'a făcut. La Senat s'a ales prezident dl. C. Bozianu cu 33 voturi
contra 23, la Camera dl. C. A. Rosetti cu 71 contra 42. Amândouă aceste alegeri ne dau
aproximativ raportul voturilor de care guvernul ar putea dispune în chestiunea
revizuirii. Guvernul are majoritatea absolută în amândouă corpurile legiuitoare
; prin urmare, până la deschiderea chestiunii israelite, poziţia lui este
asigurată. Care va fi însă poziţia guvernului roşu când se va pune pe tapet
această chestiune? Şi mai întâi de toate cine o va pune?
După toate probabilităţile, guvernul nu
are nici în Senat nici în Cameră două treimi, cari i-ar trebui pentru
rezolvarea într'un sens sau în altul a cestiunii art 7. Multe glasuri nu-i
lipsesc, însă câte-i lipsesc nu le poate avea cu nici un preţ, deoarece
guvernul până astăzi s'a abţinut de la rostirea unei păreri oarecare în
cestiunea israelită. Este cu putinţă ca guvernul acesta, care posedează toate datele şi elementele necesare în
cestiunea israelită, care ştie mai mult decât oricine sau care, mai bine zicând
ştie singur cum stau dispoziiile puterilor străine în privinţa aceasta, să nu
aibă şi dansul o părere hotărâtă în această cestiune? Care este această părere,
care este, după părerea acestui guvern, « limita concesiunilor ce s'ar
putea face cerinţelor manifestate prin tractatul de la Berlin », precum
zice mesajul de deschidere? Nu ştie până acum nimini. Guvernul nu numai s'a
pronunţat în nici un sens, dar încă ar voi ca să se pronunţe mai întâi adunările şi îndeosebi minoritatea.
Să vedem. O părere oarecare trebuie să
aibă guvernul, măcar că nu o dă pe faţă. Dacă părerea guvernului este în acord
cu sentimentul ţării întrucât priveşte limita concesiunilor, atunci nu se poate explica pentru ce
guvernul, sau dacă nu guvernul, cel puţin organele partidului său nu vin să
spună curat: aceasta este părerea noastră în privinţa art.7 ? Ce nevoie au oamenii reclamei
patriotice, mai ales astăzi când popularitatea le este sdruncinată din temelii,
să tăinuiască o părere care le-ar reîntemeia aceasta popularitate? Dacă însă
guvernul are o părere contrară sentimentului public şi dacă de la această
părere este angajat, faţă nu ştim cu cine, d'a nu se abate, atunci cum crede că
o va scoate la capăt neavând două treimi în adunările de revizuire?
Printr'un fel de comunicat dat în vremea
alegerilor, precum şi prin mesajul de deschidere a Camerelor, guvernul a arătat
că nu a prejudecat întru nimic rezolvarea cestiunii israelite. Aceasta nu avea
guvernul nevoie să ne-o spună, afară numai dacă nu voia să ne asigure că dânsul
n'a luat faţă cu cineva vr'o anume hotărâre în acea privinţă, căci a prejudeca
într'o cestiune, va să zică a lua o hotărâre mai nainte de a asculta şi alte
păreri în drept a se rosti. Nimini, mai ales acum, când voturile din ambele
corpuri s'au cam cântărit, nu ar avea să se teamă de primejdia unei hotărâri
nestrămutate a guvernului roşu convenită cine ştie cu cine, nimini, decât numai
însuşi guvernul şi partidul său. Nu e vorba prin urmare de prejudecare şi
hotărâre, e vorba de o părere, de un punct de plecare. Guvernul acesta are un
partid, are chiar majoritatea în adunări; el este prin urmare dator mai nainte
de toţi de a veni şi a-şi arăta părerea, printr'un proiect în regulă, pe lângă
care să caute dacă va putea să-şi alieze două treimi ale Camerelor. De când s'a
ridicat pentru întâia oară cestiunea israelită, partidul roşu n'a încetat un
singur moment de a striga că partidele, lăsând deoparte urile şi pasiunile lor,
trebuie să fie unite într'o cestiune care atinge naţia întreagă.
Alaltăieri, d. C. A. Rosetti, ales
prezident al Camerii cu 71 voturi contra a 42, ocupându-şi jeţul, a chemat
iarăşi pe toate partidele la înfrăţire şi la unire, pentru scopul lăudabil de a
câştiga admiraţia Europei. Lăsând deoparte a mai întreba ce a făcut guvernul şi
partidul roşu pentru a înlesni această unire ; lăsând deoparte a mai cerceta
dacă procederea brutală a majorităţii roşie din Cameră şi Senat, cu ocazia
verificării titlurilor, este de natură a îndemna la unire cu dânsa pe
minoritate, întrebăm: voiţi unire în privinţa cestiunii israelite? Unire - pe
ce temeiu? Arătaţi-ne temeiul pe care să se facă această unire, punctul ei de
plecare. După cum se face apelul la înfrăţirea partidelor, aşa vag şi fără
enunţarea
unui temeiu, unirea nu se poate înţelege
a fi decât platonică, teoretică ; ei bine această unire întrucâtva s'ar
presupune că există. Dar nu este vorba de asemenea lucru, este vorba de o unire
de aplicare, care să ne ducă la o
soluţiune practică a cestiunii. Partidul
şi guvernul roşu, neavând cele două treimi pentru revizuire, şi având totuşi
majoritatea necesară existenţei ministeriale, propun unirea ; arată-şi părerea,
intenţiile ce au în privinţa unei soluţiuni practice, pentru ca minorităţile să vază dacă poate fi sau
nu vorba de unire.
În amândouă Camerele, pe băncile
minorităţii stau foştii miniştri conservatori, daţi acum trei ani judecăţii de
dd. Misail, Pătârlăgeanu şi alţii (vezi catalogul menajeriei). Aceiaşi oameni
cari i-au dat acum trei ani în judecată pentru ca apoi să-i ierte fără să-i
judece, îi chiamă pe foştii miniştri conservatori la înfrăţire, la unire, spre
a face împreună admiraţia Europei, după cum zice d. C. A. Rosetti. Foarte bine,
conservatorii nu au nici o ură, nici o patimă contra purtării nebuneşti ce au
avut radicalii faţă cu dânşii; afară de asta, admiraţia Europei este un lucru foarte frumos şi măgulitor pentru o
ţară mică şi tânără cum este a noastră; însă pentru ca unirea să se poată face, rămâne a afla
minoritatea de la d. C. A. Rosetti ce înţelege d-lui prin aceste două cuvinte « admiraţia Europei »? cât costă această slăbiciune a onor.
prezident?
Dl. C. A. Rosetti a umblat în lunile
trecute prin tot apusul european, unde, după cât ştim, numai admiraţie nu prea
i s'a acordat. D-sa este mai bine decât oricare dintre bărbaţii noştri politici
în poziţie a-şi fi făcut o idee despre preţul admiraţiei europene, adică despre
« limita concesiunilor ce suntem chemaţi a face cerinţelor tractatului ».
Arate-şi părerea desluşit şi limpede şi apelul d-sale la înfrăţire şi unire
poate să aibă efectul, pe care până acuma nu l-a avut. În scurtă vorbă,
minorităţile din Camere nu trebuiesc şi nu pot să arate o părere, pentru că cum
stau astăzi lucrurile, cu zorul cu care suntem chemaţi să retezăm cestiunea, o
părere arătată în Camere este o părere propusă, asupra căreia neîntârziat
trebuie să se deschiză arzătoare desbateri şi nu minoritaţile sunt chemate a propune o deslegare mai nainte
de a-şi fi dat guvernul şi majoritatea părerea. Aşa stă lucrul, şi de aci nu
poate ieşi guvernul şi partidul roşu.
ABOUT THE AUTHOR
Hello We are OddThemes, Our name came from the fact that we are UNIQUE. We specialize in designing premium looking fully customizable highly responsive blogger templates. We at OddThemes do carry a philosophy that: Nothing Is Impossible
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu